12 definiții pentru fierbințeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.

FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.

fierbințea sf [At: PSALT., ap. GCR. 106 / V: (reg) fer~, her~ / Pl: ~eli / E: fierbinte + -eală] 1 Temperatură ridicată (a aerului). 2 Căldură dogoritoare (răspândită de razele Soarelui, de o sursă de căldură etc.) Si: arșiță, dogoare. 3 (Înv) Căldură sufletească. 4 (Fig) Stare de trăire intensă Si: înflăcărare, tensiune. 5 (Înv) Pornire. 6 (Pop) Temperatură mare a corpului Si: febră (1), (pop) arșiță (2). 7 (Înv; îs) ~ la picioare Boală manifestată prin înroșirea picioarelor, prezența unor vezicule pline cu apă și mâncărime intensă.

FIERBINȚEÁLĂ, (2) fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspîndită de razele soarelui, de aerul înfierbîntat etc.); arșiță. ♦ Fig. Înflăcărare, însuflețire, aprindere. În fierbințeala bătăliei, ciungul a scos din haină și mîna cealaltă. PAS, Z. I 53. (Cu pronunțare regională) În fierbințeala tinereții și a începutului lor de prietenie, tătarul trase jungherul de la coapsă și se crestă la braț. SADOVEANU, O. VII 19. 2. Stare de febră, însoțită adesea de frisoane, de îmbujorarea obrajilor etc. Simțind o fierbințeală mare, își lepădă șalul. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ (La pl. cu aceeași valoare ca la sg.) Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. Într-o noapte avuse fierbințeli mari, dureri de cap și bătaie de inimă. RETEGANUL, P. IV 4. – Variantă: (regional) fierbinteală s. f.

FIERBINȚEÁLĂ ~éli f. 1) Stare a ceea ce este fierbinte. 2) fam. Temperatură ridicată a corpului; febră. [Sil. fier-bin-] /fierbinte + suf. ~eală

fierbințeală f. 1. starea celui fierbinte; 2. căldură arzătoare; 3. fig. vehemență.

FIERBINTEÁLĂ s. f. v. fierbințeală.

ferbințeálă (est) și fĭe- (vest) f., pl. elĭ. Starea lucruluĭ ferbinte: ferbințeala apeĭ. Căldură arzătoare: ferbințeala soareluĭ. Căldură neobișnuită saŭ de boală în corp: bolnavu are ferbințeală (saŭ ferbințelĭ). Fig. Ardoare. – În nord -teală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fierbințea (desp. fier-) s. f., g.-d. art. fierbințelii; pl. fierbințeli

fierbințea (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințelii; pl. fierbințeli

fierbințeálă s. f. (sil. fier-), g-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FIERBINȚEÁLĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare. 3. v. febră.

FIERBINȚEA s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoare, dogoreală, pară. văpaie. (~ focului.) 3. (MED.) călduri (pl.), febră, friguri (pl.), temperatură, (pop.) arșiță, (reg.) năplăială, vipie, (înv.) aprinzeală, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.)

Intrare: fierbințeală
fierbințeală substantiv feminin
  • silabație: fier- info
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fierbințea
  • fierbințeala
plural
  • fierbințeli
  • fierbințelile
genitiv-dativ singular
  • fierbințeli
  • fierbințelii
plural
  • fierbințeli
  • fierbințelilor
vocativ singular
plural
fierbinteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fierbintea
  • fierbinteala
plural
  • fierbinteli
  • fierbintelile
genitiv-dativ singular
  • fierbinteli
  • fierbintelii
plural
  • fierbinteli
  • fierbintelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fierbințea, fierbințelisubstantiv feminin

  • 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În fierbințeala bătăliei, ciungul a scos din haină și mîna cealaltă. PAS, Z. I 53. DLRLC
      • format_quote cu pronunțare regională În fierbințeala tinereții și a începutului lor de prietenie, tătarul trase jungherul de la coapsă și se crestă la braț. SADOVEANU, O. VII 19. DLRLC
  • 2. popular Febră, temperatură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Simțind o fierbințeală mare, își lepădă șalul. NEGRUZZI, S. I 29. DLRLC
    • format_quote (la) plural cu valoare de singular Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. DLRLC
    • format_quote (la) plural cu valoare de singular Într-o noapte avuse fierbințeli mari, dureri de cap și bătaie de inimă. RETEGANUL, P. IV 4. DLRLC
etimologie:
  • Fierbinte + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.