6 definiții pentru feștelitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FEȘTELITOR, -OARE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor.
feștelitor, ~oare [At: NEGRUZZI, S. III, 100 / Pl: ~i, ~oare / E: feșteli + -tor] 1- 2 smf, m (Reg; prt) (Persoană) care scrie urât Si: mâzgălitor. 3-4 smf, a (Persoană) care scrie prost.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FEȘTELITOR, -OARE, feștelitori, -oare, adj., s. m. și f. (Reg.; peior.) (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. – Feșteli + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FEȘTELITOR, -OARE, feștelitori, -oare, adj. Care feștelește, care mîzgălește. ♦ (Substantivat; determinat prin «de hîrtie») Scriitor slab (care strică hîrtie degeaba). Te poftesc, strunește-ți limba, feștelitor de hîrtie. NEGRUZZI, S. III 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
feștelitor (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitori; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
feștelitor (reg.) adj. m., s. m., pl. feștelitori; adj. f., s. f. sg. și pl. feștelitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
feștelitor, feștelitorisubstantiv masculin feștelitoare, feștelitoaresubstantiv feminin feștelitor, feștelitoareadjectiv
- 1. (Persoană) care scrie urât sau prost, care mâzgălește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Scriitor slab (care strică hârtie degeaba). DLRLC
- Te poftesc, strunește-ți limba, feștelitor de hîrtie. NEGRUZZI, S. III 100. DLRLC
-
-
etimologie:
- Feșteli + sufix -tor. DEX '98 DEX '09