15 definiții pentru fetiș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.

fetiș1 sns [At: TDRG / E: fată + -iș] (Ban; csc) 1 Fetet. 2 Fetie (1).

fetiș2 sn [At: MIREA, C. II, 31 / Pl: ~uri, ~e / E: fr fétiche] 1 Obiect căruia i se atribuie proprietăți magice benefice Vz amuletă, talisman. 2 Idol (cioplit grosolan) al popoarelor primitive. 3 (Fig) Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. 4 (Psa) Obiect sau parte a corpului nonsexuală care poate deveni obiect al sexualității.

FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă etc. V. amuletă, talisman.Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche.

FETÍȘ, fetișuri și fetișe, s. n. (În credințele triburilor primitive) Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică supranaturală și capabil să dea ajutor celui care i se închină. ♦ Fig. Idee, principiu, concepție care constituie obiectul unei adorații oarbe și lipsite de discernămînt și care este invocat, împotriva oricărei rațiuni, ca autoritate indiscutabilă, trebuind să se bucure de o recunoaștere absolută. Știința tocmai de aceea se numește știință, pentru că ea nu recunoaște fetișe, nu se teme să ridice mîna împotriva a ceea ce și-a trăit traiul, împotriva a ceea ce este vechi, și își apleacă urechea cu luare-aminte la glasul experienței, la glasul practicii. STALIN, PROBL. LEN. 520.

FETÍȘ s.n. Obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol (cioplit grosolan) al popoarelor primitive. ♦ (Fig.) Ceea ce constituie obiectul unor adorații oarbe, nemotivate. [Pl. -șuri, -șe. / < fr. fétiche, cf. port. fetiço < lat. facticius – imitativ].

FETÍȘ s. n. 1. obiect căruia i se atribuie o forță supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă. 2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adorații oarbe, nemotivate. (< fr. fétiche)

FETÍȘ ~uri n. 1) (în religiile primitive) Obiect căruia i se atribuiau calități supranaturale, forță magică, capabil să-l ajute pe posesorul acestuia. 2) fig. Obiect al unei venerații exagerate. /<fr. fétiche, germ. Fetisch

fetiș n. idol grosolan la Negrii africani și la popoarele sălbatice (= fr. fétiche).

*fetíș m. (fr. fétiche, d. pg. feitiço, care e lat. facticius, factice). Un obĭect oare-care venerat ca idol de către sălbaticĭ. Fig. Persoană saŭ lucru foarte adorat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: fetiș
fetiș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fetiș
  • fetișul
  • fetișu‑
plural
  • fetișuri
  • fetișurile
genitiv-dativ singular
  • fetiș
  • fetișului
plural
  • fetișuri
  • fetișurilor
vocativ singular
plural
fetiș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fetiș
  • fetișul
  • fetișu‑
plural
  • fetișe
  • fetișele
genitiv-dativ singular
  • fetiș
  • fetișului
plural
  • fetișe
  • fetișelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fetiș, fetișurisubstantiv neutru

  • 1. Obiect considerat purtător de forță magică sau formă materială a unui spirit, fiind venerat ca atare. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: amuletă
    • 1.1. figurat Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, iraționale. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Știința tocmai de aceea se numește știință, pentru că ea nu recunoaște fetișe, nu se teme să ridice mîna împotriva a ceea ce și-a trăit traiul, împotriva a ceea ce este vechi, și își apleacă urechea cu luare-aminte la glasul experienței, la glasul practicii. STALIN, PROBL. LEN. 520. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.