7 definiții pentru ferură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ferură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr ferrure] Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcții ale unui avion.
FERURĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERURĂ s. f. piesă metalică pentru consolidarea elementelor unei construcții. (< fr. ferrure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ferură s. f., g.-d. art. ferurii; pl. feruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ferură s. f., g.-d. art. ferurii; pl. feruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ferură s. f., g.-d. art. ferurii; pl. feruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FERURĂ piesă de metal utilizată la asamblarea unor elemente componente ale unei aeronave, fiind confecționată din aliaje de aluminiu sau din oțeluri speciale. Ferurile cele mai importante care incastrează aripile consolă la fuzelaj, având o tensiune de rupere de 140-180 kg/mm2.
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ferură, ferurisubstantiv feminin
- 1. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. DN
etimologie:
- ferrure DN