9 definiții pentru feromagnetism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme.

FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme.

feromagnetism sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr ferromagnétisme] 1 Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2 Ansamblul fenomenelor feromagnetice.

FEROMAGNETÍSM, feromagnetisme, s. n. 1. Proprietatea unor materiale de a avea remanență magnetică. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice.

FEROMAGNETÍSM, feromagnetisme, s. n. 1. Proprietatea unor materiale de a avea remanență magnetică. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Fr. ferromagnétisme.

FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice. 2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. [< fr. ferromagnétisme].

FEROMAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă. 2. capitol al fizicii care studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. (< fr. ferromagnétisme)

FEROMAGNETÍSM n. fiz. 1) Caracter feromagnetic. 2) Totalitate a fenomenelor feromagnetice. /<fr. ferromagnétisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: feromagnetism
feromagnetism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feromagnetism
  • feromagnetismul
  • feromagnetismu‑
plural
  • feromagnetisme
  • feromagnetismele
genitiv-dativ singular
  • feromagnetism
  • feromagnetismului
plural
  • feromagnetisme
  • feromagnetismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feromagnetism

  • 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Capitol al fizicii în care se studiază proprietățile corpurilor feromagnetice.
    surse: DN

etimologie: