opțiuni
  • info

11 definiții pentru fermecător (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcător, -oare adj.] – Fermeca + suf. -ător.

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcător, -oare adj.] – Fermeca + suf. -ător.

fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Si: desfătător, încântător.

FERMECĂTOR, -OARE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcător, -oare (CREANGĂ, P. 275) adj.

FERMECĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător

fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.

fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoare

fermecător adj. m., s. m., pl. fermecători; f. sg. și pl. fermecătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FERMECĂTOR s. v. vrăjitor.

fermecător s. v. VRĂJITOR.

Intrare: fermecător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecător
  • fermecătorul
  • fermecătoru‑
plural
  • fermecători
  • fermecătorii
genitiv-dativ singular
  • fermecător
  • fermecătorului
plural
  • fermecători
  • fermecătorilor
vocativ singular
  • fermecătorule
plural
  • fermecătorilor
fărmăcător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorul
  • fărmăcătoru‑
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorii
genitiv-dativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorului
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorilor
vocativ singular
  • fărmăcătorule
plural
  • fărmăcătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fermecător, fermecătorisubstantiv masculin
fermecătoare, fermecătoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Fermeca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.