11 definiții pentru ferice (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.

ferice1 [At: COD. VOR. 111/13 / Pl: ~ / E: ml felix, -icis] 1 ai (Înv; astăzi poetic) Fericit (2). 2 ai (Îe) ~ de mine (sau de tine etc.) Ce fericit sunt (sau ești etc.). 3 ai (Irn; îae) Halal de... 4 sf (Înv) Fericire (1). 5 sf (Îe) A-I bate (pe cineva) ~a Se spune despre un om sau unui om norocos.

FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. (Poetic) Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.

FERÍCE2 s. f. (Învechit) Fericire. Dar fugiți, gîndiri noroase, Ce fericea-mi ofiliți! ODOBESCU, S. I 57. Ah, noroc, vrăjmaș cumplit... Tu fericea mi-ai luat. TEODORESCU, P. P. 287. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea = a da norocul peste cineva. În ziua cînd [învățătorul nostru] primea paralele, ne bătea fericea...; nu bătea pe nimeni. DELAVRANCEA, H. T. 113.

ferice a. fericit (cu o nuanță solemnă sau ironică): ferice de tine! [Lat. FELICEM]. ║ f. noroc: bată-te fericea!

feríce adj. fără pl. și art. (lat. felix, felicis). Rar. Fericit. Ferice de tine (măĭ saŭ fa), ferice de voĭ, ce fericit eștĭ! ce fericițĭ sîntețĭ! S. f. fără pl. Fericire, noroc: a dat fericea peste el! Bată-l fericea!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feríce2 (înv.) s. f., art. ferícea

feríce s. f., art. ferícea


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERÍCE s. v. aglică, fericire.

ferice s. v. AGLICĂ. FERICIRE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

feríce adj.1. Mulțumit sufletește, plin de bucurie. – 2. (S. f.) Fericire, mulțumire sufletească. Lat. Fēlῑcem (Pușcariu 599; Candrea-Dens., 579; REW 3236; DAR). Formele it. felice, sp. feliz sînt neol. Este cuvînt ușor înv., care înlocuiește încetul cu încetul der. fericit.Der. ferica, vb. (a face fericit), pe care Candrea-Dens., 580 îl derivă de la un lat. *fēlῑcāre; fericăciune, s. f. (înv., fericire); fericat, adj. (înv., fericit); ferici, vb. (a face fericit; înv., a felicita); fericie, s. f. (înv., fericire); fericire, s. f. (mulțumire sufletească, intensă și deplină); fericit, adj. (care se află într-o stare de mulțumire sulfetească intensă și deplină; primul grad de sfințenie acordat cuiva); fericitor, adj. (care umple de fericire); nefericit, adj. (care nu este fericit); nefericire, s. f. (nenorocire, nemulțumire). Der. lui a ferici plecîndu-se de la ferice pare normală; astfel încît nu se înțelege încercarea lui Pușcariu, Dacor., III, 679, de a pleca de la un lat. *fēlῑcĭcāre puțin probabil, cf. REW 3234b.

Intrare: ferice (s.f.)
substantiv feminin (F128)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferice
  • fericea
plural
genitiv-dativ singular
  • fericei
  • fericii
plural
vocativ singular
plural

ferice (s.f.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Dar fugiți, gîndiri noroase, Ce fericea-mi ofiliți! ODOBESCU, S. I 57.
      surse: DLRLC
    • Ah, noroc, vrăjmaș cumplit... Tu fericea mi-ai luat. TEODORESCU, P. P. 287.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • În ziua cînd [învățătorul nostru] primea paralele, ne bătea fericea...; nu bătea pe nimeni. DELAVRANCEA, H. T. 113.
        surse: DLRLC

etimologie: