7 definiții pentru fenomen (pl. fenomenuri)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FENOMÉN s. 1. v. proces. 2. fenomen antropic = fenomen antropogen, fenomen antropogenic; fenomen antropogen = fenomen antropic, fenomen antropogenic; fenomen antropogenic = fenomen antropic, fenomen antropogen. 3. fapt. (~ de limbă.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENOMÉN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare].

FENOMÉN1 s. n. 1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor. 2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. (< fr. phénomène, gr. phainomenon)

fenomen n. 1. ceeace apare în aer: fenomene electrice; 2. fig. lucru ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

FENOMEN2(O)- elem. „fenomen”. (< fr. phénomén/o/-, cf. gr. phainomenon)

FENOMEN s. 1. proces. (~ fizic, chimic, biologic.) 2. fenomen antropic = fenomen antropogen; fenomen antropogen = fenomen antropic. 3. fapt. (~ de limbă.)

Intrare: fenomen (pl. fenomenuri)
fenomen (pl. fenomenuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenomen
  • fenomenul
  • fenomenu‑
plural
  • fenomenuri
  • fenomenurile
genitiv-dativ singular
  • fenomen
  • fenomenului
plural
  • fenomenuri
  • fenomenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)