feștilă sf [At: BIBLIA (1688), 5112 / V: ~șcilă / Pl: ~le / E: vsl свестило] 1 Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț). 2 (Pex) Lumânare.

FEȘTILĂ, feștile, s. f. Fitil care se aprinde, dînd flacără într-o lumînare sau într-o lampă. Cu feștila mărită, lampa din perete sfîrîia neîntrerupt, luminînd încăperea de la un colț la altul. V. ROM. decembrie 1951, 168. A sfîrîit feștila [candelei] ca un suspin. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 44. ♦ Lumînare. Citea pînă tîrziu, de-i asfințeau ochii lîngă feștila de seu. SADOVEANU, M. C. 75.

FEȘTILĂ ~e f. 1) Deșeu de cânepă rămas în ragilă; câlți. 2) Fir gros tors din astfel de deșeuri. 3) Fitil de lumânare sau de opaiț. 4) rar Obiect cilindric, făcut din ceară, stearină sau parafină, având la mijloc un fitil, care, fiind aprins, răspândește lumină; lumânare. /<sl. svĕštilo

feștilă f. Mold. fitil. [Slav. SVEȘTILO].

feștílă f., pl. e (vsl. svĕštilo, svetilo, lampă; sîrb. svetilo, lumină; bg. svĕtilo, fitil; rus. svĕtilo, fanar, svĕtilĭnĕa, fitil; rut. sĭvitilo, lumină. V. fitil). Maĭ rar. Fitil.

feșcilă sf vz feștilă

feștilă s. f., g.-d. art. feștilei; pl. feștile

feștilă s. f., g.-d. art. feștilei; pl. feștile

feștilă s. f., g.-d. art. feștilei; pl. feștile

FEȘTILĂ s. v. fitil.

FEȘTILĂ s. fitil, (Transilv. și Maram.) meci, (Bucov. și Transilv.) șterț. (~ de lampă.)

feștilă s. v. CHIBRIT.

feștilă (feștile), s. f. – Fitil de lampă. Sl. svĕštilo (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Miklosich, Lexicon, 832; Cihac, II, 108; Conev 62), cf. cr. svĕštilo „fitil”.

feștilă, feștile, s.f. -1. Fitil (de lumânare, lampă, opaiț). 2. Lumânare. ♦ (onom.) Feștilă, nume de familie în Maramureș. – Din sl. svěštilo „lampă” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

feștilă, -e, s.f. – Fitil (de lumânare, lampă, opaiț). Feștilă, nume de fam. – Din sl. svěštilo (MDA).

feștilă, feștile s. f. țigară.