-fag³ [At: DN³ / E: fr -phage] Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mâncător”.

fag² sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 134 / Pl: fagi / E: ml favus, -um] (Înv) Fagure.

-FAG Element secund de compunere savantă cu semnificația „mîncător”, „consumator”. [< fr. -phage, it. -fago].

-FAGIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „mîncare”, „consumare”. [< fr. -phagie, it. -fagia].

FAGO- Element prim de compunere savantă cu sensul „a absorbi”, „a mînca”, „a consuma”. [< fr. phago-, it. fago-, cf. gr. phagein].

-FAGIE elem. fag²(o)-.

FAG²(O)-, -FAG, -FAGIE elem. „mâncare, nutriție, ingestie”. (< fr. phag/o/-, -phage, -phagie, cf. gr. phagein, a mânca)

-FAG „care consumă, care mănîncă”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. -phage, germ. id., it. -fago > rom. -fag.

-FAGIE „mîncare, nutriție”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. -phagie, it. -fagia, germ. -phagie, engl. -phagy > rom. -fagie.

FAGO- „ingestie, absorbire, consumare”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. phago-, germ. id., engl. id., it. fago- > rom. fago-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene din organism; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a fagocitelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a înghiți alimente; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid pentru ingerarea de alimente; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare cantitativă a bacteriofagilor din mediul înconjurător; ~terapie (v. -terapie), s. f., 1. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. 2. Utilizare a regimului alimentar în scop terapeutic; ~trof (v. -trof), adj., care se hrănește cu alimente solide; sin. fagotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., fagotrof*; ~zom (v. -zom), s. m., particulă citoplasmatică ingerată care urmează să fuzioneze cu un lizozom.

FAG(O)-¹ (< gr. phag- „a mânca”) Element de compunere cu semnificația „consumator”, „devorator” (ex. bacteriofag, antropofag, energofag, fagocit ș.a.).