15 definiții pentru fălțui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂLȚUÍ, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului. 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau a broșării ori a legării). – Din germ. falzen.

fălțui vt [At: BARCIANU / Pzi: ~esc / E: ger falzen] 1 A prelucra cu falțul (1) pieile tăbăcite, reducând și uniformizând grosimea. 2 A face un falț (4) unor scânduri, țigle etc. pentru a permite îmbinarea lor. 3 A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului (5). 4 A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură, în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării.

FĂLȚUÍ, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului. 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării). – Din germ. falzen.

FĂLȚUÍ, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul (1) (sau cu mașini speciale) pieile tăbăcite, pentru a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scînduri, țigle etc. un falț (3) care să permită îmbinarea lor cu alte scînduri, țigle etc. 3. A îndoi și a împături o coală de hîrtie (în special o tipăritură) pentru o mai ușoară mînuire sau în vederea legării și broșării.

A FĂLȚUÍ ~iésc tranz. 1) (piei tăbăcite) A prelucra cu falțul. 2) (scânduri, cărămizi, țigle) A prevedea cu un falț. 3) (coli imprimate) A împături într-o anumită ordine (pentru a broșa, a mânui mai ușor etc.) /<germ. falzen

fălțuì v. a îndoi coalele tipărite spre a le broșa sau lega. [Nemț. FALZEN].

fălțuĭésc v. tr. (rus. falcevátĭ, pol. falcować, d. germ. falzen, id., d. falz, îndoitură de coală). Îndoi (coalele tipărite). – Și fățuĭesc (supt infl. luĭ față).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălțuiesc, 3 sg. fălțuiește, imperf. 1 fălțuiam; conj. prez. 1 sg. să fălțuiesc, 3 să fălțuiască

fălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălțuiesc, imperf. 3 sg. fălțuia; conj. prez. 3 să fălțuiască

fălțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălțuiésc, imperf. 3 sg. fălțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fălțuiáscă

fălțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălțuiesc, conj. fălțuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂLȚUÍ vb. (TEHN.) a lămbui.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fălțuí, fălțuiesc, vb. tranz. – A executa un falț la scânduri sau șindrile, pentru a permite îmbinarea lor. – Din germ. falzen „a fălțui, a îndoi” (< germ. falz „îndoitură de coală”) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fălțui, fălțuiesc v. t. a istovi / a epuiza un partener de sex.

Intrare: fălțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fălțui
  • fălțuire
  • fălțuit
  • fălțuitu‑
  • fălțuind
  • fălțuindu‑
singular plural
  • fălțuiește
  • fălțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fălțuiesc
(să)
  • fălțuiesc
  • fălțuiam
  • fălțuii
  • fălțuisem
a II-a (tu)
  • fălțuiești
(să)
  • fălțuiești
  • fălțuiai
  • fălțuiși
  • fălțuiseși
a III-a (el, ea)
  • fălțuiește
(să)
  • fălțuiască
  • fălțuia
  • fălțui
  • fălțuise
plural I (noi)
  • fălțuim
(să)
  • fălțuim
  • fălțuiam
  • fălțuirăm
  • fălțuiserăm
  • fălțuisem
a II-a (voi)
  • fălțuiți
(să)
  • fălțuiți
  • fălțuiați
  • fălțuirăți
  • fălțuiserăți
  • fălțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • fălțuiesc
(să)
  • fălțuiască
  • fălțuiau
  • fălțui
  • fălțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fălțui, fălțuiescverb

  • 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului. DEX '09 DEX '98
  • 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau a broșării ori a legării). DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.