13 definiții pentru făcut (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂCÚT1 s. n. 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei. 2. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face.

făcut1 sn [At: LB / Pl: (rar) ~uri / E: face] 1 Săvârșire a unei acțiuni. 2 Comitere (1). 3 Creare (1). 4 Construire. 5 Confecționare. 6 (Îvp) Plată pentru confecționarea unui lucru. 7 Îndeplinire. 8 Redactare. 9 Executare. 10 Pregătire. 11 (La jocul de cărți) Amestecare și împărțire a cărților. 12 (Îs) ~ul focului Aprindere a focului. 13 (îas) Atâțare a focului. 14 (Îvp; îs) ~ul prânzului Mulgere pentru întâia oară a oilor, primăvara. 15 (Îvp; îs) ~ul aplecătorilor Începere a perioadei de mulgere a oilor pentru prepararea brânzei. 16 (Îvp; îs) ~ul lapților Mulgere a oilor. 17 Preparare. 18 Găti re a alimentelor. 19 Punere în ordine. 20 (Îs) ~ul toaletei Spălare (și îmbrăcare). 21 (Fam; îs) ~ul părului Coafare. 22 (Pfm; îs) ~ul unghiilor Manichiură. 23 (Îs) ~ul ghetelor Curățarea și cremuirea[1] încălțămintei. 24 (Îs) ~ul patului Întindere a așternuturi lor. 25 Simulare. 26 Urmare a unui curs sau a unei forme de învățământ. 27 Parcurgere a unei distanțe. 28 Petrecere a unui interval de timp. 29 Procreare. 30 Naștere. 31 Fătare. 32 Ouare. 33 Defecare. 34 Urinare. 35 Ajungere la maturitate a plantelor. 36 Coacere a fructelor. 37 (Pop) Farmec (2). 38 (Pop) Destin. 39 Producere. 40 Întemeiere. 41 Transformare. 42 (Reg; îs) ~ de zi sau ~ul zilei Zorii zilei Cf fapt (20).

  1. cremuire nu este definit în niciun dicționar. — Ladislau Strifler

FĂCÚT1 s. n. 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare. 2. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face.

FĂCÚT1 s. n. Acțiunea de a face și rezultatul ei. 1. Săvîrșire, îndeplinire, facere (1). Arendașul își cumpărase trăgători și-și tocmise argați cu luna pentru făcutul sămănăturilor de primăvară. SANDU-ALDEA, D. N. 226. 2. (Cu privire la mîncări) Pregătire, preparare, gătit. Nașa avea... priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză. PAS, Z. I 175. 3. Confecționare. Croitorul acesta îmi cere prea mult pentru făcutul hainelor. 4. (In superstiții) Fermecare, farmec, făcătură, fapt. Să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul stîrpiciunii lor. ISPIRESCU, L. 160. ◊ Expr. Parcă-i un făcut = parcă-i lucru vrăjit. Ori de cîte ori viu pînă la d-ta, cazi: parcă-i un făcut. DELAVRANCEA, S. 150. 5. Destin, soartă. E un trist făcut ca pe pămînt destinele plămădite din prea multă poezie să fie fragile ca vasele de Sèvres. GALACTION, O. I 111.

făcut n. rezultatul facerii: 1. construcțiune, execuțiune: făcutul caselor; 2. farmec, vrajă: parcă e un făcut.

1) făcút n., pl. urĭ. Acțiunea de a face, de a fabrica: făcutu țigărilor. În făcutu zileĭ, în faptu zileĭ, cînd se face ziŭă, se luminează de ziŭă. Farmece, vrajă: par’că e un făcut să ploaĭe cînd ĭes eŭ la plimbare!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂCÚT s. 1. v. confecționare. 2. v. gătit.

FĂCÚT s. v. descântec, destin, farmec, fatalitate, magie, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, vrajă, vrăjitorie, zodie.

FĂCUT s. 1. confecție, confecționare, executare, fabricare, facere, producere. (~ unor halate.) 2. facere, gătire, gătit, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mîncării.)

făcut s. v. DESCÎNTEC. DESTIN. FARMEC. FATALITATE. MAGIE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE. ZODIE.

Intrare: făcut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcut
  • făcutul
  • făcutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • făcut
  • făcutului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făcutsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Arendașul își cumpărase trăgători și-și tocmise argați cu luna pentru făcutul sămănăturilor de primăvară. SANDU-ALDEA, D. N. 226. DLRLC
    • 1.2. Cu privire la mâncăruri: gătit, pregătire, preparare. DLRLC
      • format_quote Nașa avea... priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză. PAS, Z. I 175. DLRLC
    • 1.3. Confecționare. DLRLC
      • format_quote Croitorul acesta îmi cere prea mult pentru făcutul hainelor. DLRLC
  • 2. popular în superstiții Farmec, vrajă (făcută cuiva). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul stîrpiciunii lor. ISPIRESCU, L. 160. DLRLC
    • chat_bubble Parcă-i un făcut = parcă-i lucru vrăjit. DLRLC
      • format_quote Ori de cîte ori viu pînă la d-ta, cazi: parcă-i un făcut. DELAVRANCEA, S. 150. DLRLC
  • 3. popular Destin, soartă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote E un trist făcut ca pe pămînt destinele plămădite din prea multă poezie să fie fragile ca vasele de Sèvres. GALACTION, O. I 111. DLRLC
etimologie:
  • vezi face DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.