13 definiții pentru fățuială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚUIÁLĂ, fățuieli, s. f. 1. Fățuire. 2. Fig. (Pop.) Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față). 3. (Concr.) Strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli. [Pr.: -țu-ia-] – Fățui + suf. -eală.

FĂȚUIÁLĂ, fățuieli, s. f. 1. Fățuire. 2. Fig. (Pop.) Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față). 3. (Concr.) Strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli. [Pr.: -țu-ia-] – Fățui + suf. -eală.

fățuia sf [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: feț~ sf / E: fățui + -eală] 1 Netezire a unei suprafețe. 2 Lustruire a unei suprafețe. 3 Poleire. 4 (Pgn) Aranjare a (suprafeței) unui lucru. 5 (Reg; fig) Lucru făcut în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuire. 7 (Pfm; fig) Bătaie dată cuiva (peste față). 8 Strat subțire de mortar, bine netezit reprezentând fața unei tencuieli.

FĂȚUIÁLĂ, fățuieli, s. f. I. Acțiunea de a fățui și rezultatul ei; fățuire. 1. Netezire, lustruire, geluire. 2. Fig. (Popular) Pălmuire, bătaie. Supărați de purtarea lui Păcală către dînșii... îl luară la fățuială. ISPIRESCU, la TDRG. 3. Fățuire (3). II. (Concretizat) Strat subțire de tencuială, bine netezit, care formează fața aparentă a unei tencuieli.

FĂȚUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A FĂȚUI. 2) Strat subțire de mortar cu care se fățuiește. [Sil. -țu-ia-] /a fățui + suf. ~eală

fățuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a fățui (și fig.), de a bate: a trage cuĭva o fățuĭală. – Și fe-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fățuia s. f., g.-d. art. fățuielii; pl. fățuieli

fățuia s. f., g.-d. art. fățuielii; pl. fățuieli

fățuiálă s. f. (sil. -țu-ia-), g.-d. art. fățuiélii; pl. fățuiéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂȚUIÁLĂ s. 1. v. fățuire. 2. v. lustruire.

FĂȚUIÁLĂ s. v. geluire, pălmuială, pălmuire, rindelare, rindeluire, rindeluit.

FĂȚUIA s. 1. fățuire, fățuit, netezire, nivelare. (~ unui perete.) 2. fățuire, fățuit, lustruire, lustruit. (~ unui obiect.)

fățuia s. v. GELUIRE. PĂLMUIALĂ. PĂLMUIRE. RINDELARE. RINDELUIRE. RINDELUIT.

Intrare: fățuială
fățuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuia
  • fățuiala
plural
  • fățuieli
  • fățuielile
genitiv-dativ singular
  • fățuieli
  • fățuielii
plural
  • fățuieli
  • fățuielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fățuia, fățuielisubstantiv feminin

  • 1. Fățuire, geluire, lustruire, netezire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat popular Bătaie dată cuiva (peste față). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Supărați de purtarea lui Păcală către dînșii... îl luară la fățuială. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
  • 3. concretizat Strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Fățui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.