7 definiții pentru făurit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făurit1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1535 / Pl: ~uri / E: făuri] 1-3 Făurire (1-3).

făurit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 206 / Pl: ~iți, ~e / E: făuri] 1 (D. obiecte de metal) Forjat (cu ciocanul). 2 (D. obiecte prețioase) Ferecat2 (10). 3 (Fig) Creat2 (1).

FĂURÍ, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂURÍ vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.

A FĂURÍ ~ésc tranz. 1) poet. A concepe și a transforma în fapt printr-un efort creator. 2) înv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă definită). [Sil. fă-u-] /Din faur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făurí vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făurésc, imperf. 3 sg. făureá; conj. prez. 3 sg. și pl. făureáscă

Intrare: făurit
făurit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făurit
  • făuritul
  • făuritu‑
  • făuri
  • făurita
plural
  • făuriți
  • făuriții
  • făurite
  • făuritele
genitiv-dativ singular
  • făurit
  • făuritului
  • făurite
  • făuritei
plural
  • făuriți
  • făuriților
  • făurite
  • făuritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)