13 definiții pentru făta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂTA, pers. 3 fată, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare.

FĂTA, pers. 3 fată, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare.

făta vt [At: DOSOFTEI, PS. 26 / Pzi: 3 fa / E: ml fetare] 1 (D. mamifere) A naște. 2 (Dep; d. oameni) A naște. 3 (Fig; irn) A produce.

FĂTA, pers. 3 fată, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; despre animale mamifere) A naște, a face pui. Sub căruță, fătase, pe-o mînă de paie ude, o cățea cu bot subțiat de foame. CAMILAR, TEM. 51. Oaia finului fătase un miel. ISPIRESCU, L. 208. Am o vacă neagră Și cînd fată, Toți copiii aleargă (Ceaunul). ȘEZ. IV 67. Are tata o oaie laie Și-a fătat doi miei în paie (Cățeaua). GOROVEI, C. 56. ◊ Fig. Cînd a stat să fete [pădurea] Cotoșmana o dihanie ca asta?! GALACTION, O. I 274.

A FĂTA pers. 3 fa tranz. (despre femelele animalelor mamifere) A face să apară pe lume. /<lat. fetare

fătà v. 1. a naște pui, vorbind de animale: caprele au fătat; 2. fig. a produce (ironic): a făta niște stihuri schilăvoase NEGR. [Lat. FETARE].

2) făt, a v. tr. (lat. fêtare, a oŭa. Tot de aicĭ și fecund, făt 1, fată.Făt, fețĭ, fată, fătăm; să fete). Nasc, vorbind de mamifere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făta (a ~) vb., ind. prez. 3 fa, imperf. 3 pl. fătau; conj. prez. 3 să fete

făta (a ~) vb., ind. prez. 3 fa

făta vb., ind. prez. 3 sg. fa

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂTA vb. a face, a naște, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.)

FĂTA vb. a face, a naște, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

făta (fătat, fătat), vb. – A făta. – Mr. fitare, fet, megl. fet. Lat. fĕtare (Pușcariu 587; Candrea-Dens., 562; REW 3271; DAR), cf. sard. fedare, sicil. fitari, abruz. fetá, march. fetî, piem. fe (în sicil. și abruz. cu sensul special de „a face ouă”), Santander jedar. Der. fătăciune, s. f. (fătat al oilor; înv., dobăndă luată pentru pămînt; țarc rezervat pentru oi să fete; fătat; organ genital al vacii), cu suf. -ciune, ca mortăciune, spurcăciune (după Candrea-Dens., 563 și REW, direct din lat. fetationem); fătăciunat, s. n. (înv., numărătoare a turmelor); fătat, s. n. (acțiunea de a făta); fătătoare, adj. (care fată); fătătoare, s. f. (care fată; organ genital al vacii).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

la anul, când o făta bostanul expr. (iron.) niciodată.

Intrare: făta
verb (VT54)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făta
  • fătare
  • fătat
  • fătatu‑
  • fătând
  • fătându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fa
(să)
  • fete
  • făta
  • fătă
  • fătase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • fa
(să)
  • fete
  • fătau
  • făta
  • fătaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fătaverb

  • 1. (Despre animale mamifere) A face pui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: naște pui
    • format_quote Sub căruță, fătase, pe-o mînă de paie ude, o cățea cu bot subțiat de foame. CAMILAR, TEM. 51. DLRLC
    • format_quote Oaia finului fătase un miel. ISPIRESCU, L. 208. DLRLC
    • format_quote Am o vacă neagră Și cînd fată, Toți copiii aleargă (Ceaunul). ȘEZ. IV 67. DLRLC
    • format_quote Are tata o oaie laie Și-a fătat doi miei în paie (Cățeaua). GOROVEI, C. 56. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd a stat să fete [pădurea] Cotoșmana o dihanie ca asta?! GALACTION, O. I 274. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.