9 definiții pentru fălire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fălire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: făli] 1 (Înv) Preamărire. 2 (Pop) Mândrire (cu ceva). 3 (Pop) Înfumurare.

FĂLÍRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a se făli; trufie, înfumurare.

făli1 [At: VARLAAM, C. 306/2 / Pzi: ~lesc / E: vsl ѣвалити] 1 vt (Înv) A glorifica. 2 vr (Adesea urmat de pp „cu” sau, înv, „asupra”, „întru”, „în”) A se lăuda (cu ceva). 3 vr (Prt) A se îngâmfa.

FĂLÍ, fălesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta mândru de cineva sau de ceva; a se mândri, a se lăuda, a se fuduli cu... ♦ (Peior.) A se arăta plin de sine, îngâmfat; a se îngâmfa, a se făloși. 2. Tranz. (Înv.) A preamări, a slăvi. – Din sl. hvaliti.

A FĂLÍ ~ésc tranz. înv. A ridica în slăvi (în mod exagerat); a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /<sl. hvaliti

A SE FĂLÍ mă ~ésc intranz. A se mândri peste măsură; a se fuduli. /<sl. hvaliti


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălésc, imperf. 3 sg. făleá; conj. prez. 3 sg. și pl. făleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂLÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.

FĂLÍ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

Intrare: fălire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălire
  • fălirea
plural
  • făliri
  • fălirile
genitiv-dativ singular
  • făliri
  • fălirii
plural
  • făliri
  • fălirilor
vocativ singular
plural