7 definiții pentru făgăduire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făgăduire sf [At: CORESI, E. 25/26 / Pl: ~ri / E: făgădui] 1 (Trs; înv) Găzduire. 2 (Trs; înv) Ascultare a rugăciunii cuiva de către divinitate. 3 (Înv) Acceptare a legitimității unei dorințe sau cereri, însoțită de promisiunea îndeplinirii acesteia. 4 Promitere. 5 vr (Înv) Declarare sub jurământ. 6 (Înv) Afirmare a unei promisiuni solemne (către divinitate). 7 (Înv) Devotare.

făgădui [At: COD. VOR. 29/1-2 / Pzi: ~;esc / E: mg fogadni] 1 vt (Trs; înv) A primi (în casă). 2 vt (Trs; înv; subiectul este Dumnezeu) A asculta o rugăciune a cuiva. 3 vt (Înv) A accepta legitimitatea unei dorințe sau cereri, promițând totodată îndeplinirea acesteia. 4 vt A promite. 5 vt (Îe) A ~ marea cu sarea (sau Oltul cu totul ori munți de aur) A face promisiuni imposibil de îndeplinit. 6 vr (Înv) A se jura. 7 vr (Înv) A face o promisiune solemnă (către divinitate). 8 vr (Înv; construit cu dativul) A se devota.

FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni.

A FĂGĂDUÍ ~iésc tranz. 1) A consimți în mod verbal să dea; a promite. ◊ ~ marea și (sau cu) sarea a face promisiuni exagerate. 2) A accepta benevol ca angajament; a promite. A făgăduit să se ducă. /<ung. fogadni


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făgăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiésc, imperf. 3 sg. făgăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făgăduiáscă

făgădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, conj. făgăduiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂGĂDUÍ vb. v. adăposti, găzdui, jura, primi.

Intrare: făgăduire
făgăduire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făgăduire
  • făgăduirea
plural
  • făgăduiri
  • făgăduirile
genitiv-dativ singular
  • făgăduiri
  • făgăduirii
plural
  • făgăduiri
  • făgăduirilor
vocativ singular
plural