opțiuni
  • info

12 definiții pentru fânaț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂNAȚ, fânațe, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațuri] – Lat. *fenacium.

fânaț sn [At: (a. 1631) GCR 1, 75/17 / Pl: ~e, (reg) ~ă, (înv) ~ați, ~uri / E: ml* fenacium] (Pop) 1 Fâneață. 2 Fân (1).

FÂNAȚ, fânațuri, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațe] – Lat. *fenacium.

fânaț n. loc cosit și făcut fân, livede pentru cultivarea fânului.

FÎNAȚ, fînațe și fînațuri, s. n. 1. Cîmp pe care se lasă să crească iarbă destinată să devină fîn; fînărie (1), fîneață. Cît cuprindeau ochii, se vedeau numai grîie, păpușoiști lungi, fînațuri. CAMILAR, N. II 383. Ne ducem să vedem unde mai punem plugurile în primăvară, unde facem imaș, unde lăsăm fînațurile. SADOVEANU, O. II 565. Ce ne calci poienele Și ne paști fînațele? ALECSANDRI, P. P. 99. 2. (Rar) Fîn. N-ai nimic în car, păcătosule? – Jupîn ciauș... nimic; o pală de fînaț. DELAVRANCEA, S. 206.

fînáț n., pl. urĭ, și (maĭ des) fîneáță f., pl. fînețe și (Btș.) fînețe (d. fîn). Ĭarbă bună de cosit, de făcut fîn. Suprafață acoperită de asemenea ĭarbă. Pl. fînețurĭ (Lung. Univ. 9 Dec. 19 9; 3, 2). V. pășune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fânaț (pop.) s. n., pl. fânațe

fânaț (pop.) s. n., pl. fânațe

fânaț s. n., pl. fânațuri/fânațe

fânaț, -națe.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂNAȚ s. cositură, fâneață, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)

FÎNAȚ s. cositură, fîneață, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)

Intrare: fânaț
fânaț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânaț
  • fânațul
  • fânațu‑
plural
  • fânațe
  • fânațele
genitiv-dativ singular
  • fânaț
  • fânațului
plural
  • fânațe
  • fânațelor
vocativ singular —
plural —
fânaț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânaț
  • fânațul
  • fânațu‑
plural
  • fânațuri
  • fânațurile
genitiv-dativ singular
  • fânaț
  • fânațului
plural
  • fânațuri
  • fânațurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fânaț, fânațesubstantiv neutru

popular
  • 1. Câmp pe care se lasă să crească iarbă destinată să devină fân; fânărie. DEX '98 DLRLC
    sinonime: cositură fâneață fânărie prat
    • format_quote Cît cuprindeau ochii, se vedeau numai grîie, păpușoiști lungi, fînațuri. CAMILAR, N. II 383. DLRLC
    • format_quote Ne ducem să vedem unde mai punem plugurile în primăvară, unde facem imaș, unde lăsăm fînațurile. SADOVEANU, O. II 565. DLRLC
    • format_quote Ce ne calci poienele Și ne paști fînațele? ALECSANDRI, P. P. 99. DLRLC
  • 2. Fân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fân
    • format_quote N-ai nimic în car, păcătosule? – Jupîn ciauș... nimic; o pală de fînaț. DELAVRANCEA, S. 206. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.