17 definiții pentru făgăduință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau Țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.

făgăduință sf [At: DRĂGHICI, R. 108/2 / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: făgădui + ință] 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 (În Biblie; îs) Pământul (sau țara) ~ței Palestina. 4 (Pgn; îas) Ținut bogat, loc al fericirii. 5 (Îe) A trăi ca în pământul ~ței A trăi bine, în belșug.

FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.

FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. (Învechit și arhaizant) Făgăduială. Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. Pentru ce Smărăndița îmi ceru să-i repet făgăduința ce-i dasem, de a nu face nimic fără să o întreb? BOLINTINEANU, O. 332. Așa! de trii ani de cînd mă porți cu făgăduința. ALECSANDRI, T. I 113. Tîrgul e liniștit, felinarele lipsesc, căci eforia pusese temei pe făgăduințele de calendar al lunii. RUSSO, O. A. 142. ◊ Pămîntul (sau țara) făgăduinței = nume sub care este denumită Palestina în biblie; fig. ținut bogat, mănos, fericit. ◊ Expr. A da făgăduință = a făgădui. Dăduserăm făgăduință să rămînem pînă a doua zi. BOLINTINEANU, O. 350.

FĂGĂDUINȚĂ ~e f. înv. Intenție declarată (de a întreprinde ceva); promisiune. ◊ Țara (sau pământul) ~ei a) numele biblic al Palestinei; b) loc unde cineva tinde să ajungă. /a făgădui + suf. ~ință

făgăduință f. 1. promisiune statornică; 2. juruință.

făgăduínță f., pl. e. Promisiune.

Pământul făgăduinței n. numele biblic al Palestinei.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făgăduință s. f., g.-d. art. făgăduinței; pl. făgăduințe

făgăduință s. f., g.-d. art. făgăduinței; pl. făgăduințe

făgăduință s. f., g.-d. art. făgăduinței; pl. făgăduințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂGĂDUINȚĂ s. v. angajament.

FĂGĂDUINȚĂ s. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduială, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Țara (sau Pământul) făgăduinței v. Canaan (Hanaan).

Pămîntul făgăduinței – E în această expresie o greșeală de traducere a primilor translatori ai Bibliei în românește, greșeală care a fost preluată de generațiile următoare (vezi: Literă de evanghelie) și încetățenită parcă pentru a demonstra justețea adagiului latin: error comunis facit ius (o eroare comună are putere de lege). De fapt e vorba de Pămîntul făgăduit, adică de acel Canaan (vezi) promis de Dumnezeu – cum povestește scriptura – prin solemn legămînt poporului izraelit: o țară „unde curge lapte și miere”, un Eldorado cu toate bunătățile și bogățiile, unde belșugul și fericirea se revarsă, fără să fie nevoie să faci nimic. „El visa că a atins acel pămînt al făgăduinței unde curge lapte și miere, unde ai pîine fără să trebuiască s-o cîștigi, unde umbli în aur și argint” (Din romanul Oblomov – IV, 9 – de Goncearov). BIB.

Țara făgăduinței. Vezi explicația la: „Pămîntul făgăduinței”. BIB.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pământul făgăduinței expr. America, S.U.A.

Intrare: făgăduință
făgăduință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făgăduință
  • făgăduința
plural
  • făgăduințe
  • făgăduințele
genitiv-dativ singular
  • făgăduințe
  • făgăduinței
plural
  • făgăduințe
  • făgăduințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făgăduință, făgăduințesubstantiv feminin

  • 1. Angajament, făgăduială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. DLRLC
    • format_quote Pentru ce Smărăndița îmi ceru să-i repet făgăduința ce-i dasem, de a nu face nimic fără să o întreb? BOLINTINEANU, O. 332. DLRLC
    • format_quote Așa! de trii ani de cînd mă porți cu făgăduința. ALECSANDRI, T. I 113. DLRLC
    • format_quote Tîrgul e liniștit, felinarele lipsesc, căci eforia pusese temei pe făgăduințele de calendar al lunii. RUSSO, O. A. 142. DLRLC
    • 1.1. Pământul (sau Țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A da făgăduință = făgădui. DLRLC
      sinonime: făgădui
      • format_quote Dăduserăm făgăduință să rămînem pînă a doua zi. BOLINTINEANU, O. 350. DLRLC
etimologie:
  • Făgădui + sufix -ință. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.