opțiuni
  • info

11 definiții pentru fățuit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚUIT1 s. n. Fățuire. – V. fățui.

FĂȚUIT1 s. n. Fățuire. – V. fățui.

fățuit1 sn [At: S. NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: fățui] 1-7 Fățuială (1-7). 8-9 Fățuire (8-9).

fățuit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățui] 1 (D. obiecte) Cu suprafața netezită. 2 Lustruit2. 3 Poleit2. 4 (Pgn) Căruia i s-a dat un aspect frumos. 5 (Reg) Lucrat în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuit2. 7 (Pfm; fig) Bătut2 (la față). 8 (D. suprafața unor construcții) Cu tencuiala netezită. 9 (Tăb; d. piele) Curățat de ultimele impurități rămase după cenușărit.

FĂȚUIT1 s. n. Faptul de a fățui; fățuire, fățuială.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fățuit s. n.

fățuit s. n.

fățuit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂȚUIT s. 1. v. drișcuire. 2. v. fățuire. 3. v. lustruire.

FĂȚUIT s. v. geluire, rindelare, rindeluire, rindeluit.

FĂȚUIT s. 1. drișcuire, drișcuit, fățuire. (~ tencuielii unui zid.) 2. fățuială, fățuire, netezire, nivelare. (~ unui perete.) 3. fățuială, fățuire, lustruire, lustruit. (~ unui obiect.)

fățuit s. v. GELUIRE. RINDELARE. RINDELUIRE. RINDELUIT.

Intrare: fățuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuit
  • fățuitul
  • fățuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fățuit
  • fățuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fățuitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi fățui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.