2 definiții pentru fărâmit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fărâmit1 sn [At: DA / V: ~răm~ / Pl: ~uri / E: fărâmi] (Pop; rar) 1-3 Fărâmare (1-3).
fărămit1 sn vz fărâmit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fărâmit (s.n.)
fărâmit (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fărămit (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |