11 definiții pentru fărâmare
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂRÂMARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmare s. f.] – V. fărâma.
FĂRÂMARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. [Var.: fărmare s. f.] – V. fărâma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
fărâmare sf [At: I. IONESCU, C. 182/25 / V: ~răm~, fărm~ / Pl: ~mări / E: fărâma] (Pop) 1 Spargere în bucățele. 2 Distrugere. 3 (Înv) Frământare (1). 4 (Trs; înv; îs) ~ de inimă Colică (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRMARE s. f. v. fărâmare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂRMARE s. f. v. fărâmare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărămare sf vz fărâmare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărmare sf vz fărâmare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRÎMARE s. f. Acțiunea de a (se) fărîma.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fărâmare s. f., g.-d. art. fărâmării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fărâmare s. f., g.-d. art. fărâmării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fărâmare s. f., g.-d. art. fărâmării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FĂRÂMARE s. v. sfărâmare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂRÎMARE s. sfărîmare, zdrobire, (rar) casare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fărâmare, fărâmărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) fărâma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sfărâmare
etimologie:
- fărâma DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.