6 definiții pentru fățuit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂȚUIT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui.
FĂȚUIT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fățuit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățui] 1 (D. obiecte) Cu suprafața netezită. 2 Lustruit2. 3 Poleit2. 4 (Pgn) Căruia i s-a dat un aspect frumos. 5 (Reg) Lucrat în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuit2. 7 (Pfm; fig) Bătut2 (la față). 8 (D. suprafața unor construcții) Cu tencuiala netezită. 9 (Tăb; d. piele) Curățat de ultimele impurități rămase după cenușărit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂȚUIT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Netezit, șlefuit, geluit; (despre construcții de zid) cu tencuiala netezită. Lemn fățuit. Prispă fățuită. – Variantă: fețuit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FEȚUIT, -Ă adj. v. fățuit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FĂȚUIT adj. 1. netezit, nivelat. (Zid ~.) 2. v. lustruit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂȚUIT adj. 1. netezit, nivelat. (Zid ~.) 2. lustruit. (Obiect ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fățuit, fățuităadjectiv
- 1. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. DEX '98 DEX '09 DLRLC
- Lemn fățuit. Prispă fățuită. DLRLC
-
etimologie:
- fățui DEX '98 DEX '09