9 definiții pentru extirpa (1 extirpez)

EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.

EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.

EXTIRPÁ, extirpez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav). 2. Fig. A distruge complet, a smulge din rădăcini; a nimici, a stîrpi. Să extirpăm din practica literară tendința de a crea conflicte artificiale și de a abate astfel atenția spectatorilor de la ciocnirile dramatice, pline de tensiune, care se petrec in viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 3/4.

EXTIRPÁ vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)

EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].

EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare)

extirpà v. 1. a scoate cu rădăcină cu tot; 2. fig. a distruge cu totul.

*extirpéz v. tr. (lat. ex-stirpare, d. ex, afară din, și stirps, tulpină. V. stîrpesc). Stîrpesc, desrădăcinez (propriŭ și fig.): a extirpa buruĭenele [!], apucăturile demagogice, abuzurile.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXTIRPÁ vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)

Intrare: extirpa (1 extirpez)
extirpa (1 extirpez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extirpa extirpare extirpat extirpând singular plural
extirpea extirpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extirpez (să) extirpez extirpam extirpai extirpasem
a II-a (tu) extirpezi (să) extirpezi extirpai extirpași extirpaseși
a III-a (el, ea) extirpea (să) extirpeze extirpa extirpă extirpase
plural I (noi) extirpăm (să) extirpăm extirpam extirparăm extirpaserăm, extirpasem*
a II-a (voi) extirpați (să) extirpați extirpați extirparăți extirpaserăți, extirpaseți*
a III-a (ei, ele) extirpea (să) extirpeze extirpau extirpa extirpaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)