O definiție pentru explicit (-e, notă)

EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].

Intrare: explicit (-e, notă)
explicit (-e, notă)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explicit explicitul
plural explicite explicitele
genitiv-dativ singular explicit explicitului
plural explicite explicitelor
vocativ singular
plural