8 definiții pentru existare esistare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

existare sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) esi~ / P: eg-zis~ / Pl: ~tări / E: exista] (Rar) 1-2 Existență (1, 8).

EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.

EXISTÁ vb. I. intr. A avea ființă, existență, a fi, a se afla; a trăi; a se manifesta. [Pron. eg-zis-, p.i. exíst. / < fr. exister, lat. existere].

A EXISTÁ exíst intranz. 1) A se afla în realitate; a fi; a ființa. 2) (despre ființe) A se afla în viață; a fi viu; a trăi; a viețui. /<fr. exister, lat. existere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

existá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exíst, 3 sg. și pl. exístă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXISTÁ vb. 1. v. afla. 2. v. avea. 3. v. trăi. 4. v. dăinui. 5. v. data. 6. v. consta.

Intrare: existare
existare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • existare
  • existarea
plural
  • existări
  • existările
genitiv-dativ singular
  • existări
  • existării
plural
  • existări
  • existărilor
vocativ singular
plural
esistare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.