O definiție pentru exercita (VT201)

*exércit și -éz, a v. tr. (lat. exército, -áre, frecŭentativ, d. exercere, a exercita, d. arcére, a opri, a depărta. V. coercibil). Învăț, deprind, instruesc, dezvolt, formez: a exercita soldațiĭ, eleviĭ, caiĭ; a exercita corpu, mintea. Fig. Practic, mă folosesc de: a exercita medicina. Îndeplinesc: a exercita o funcțiune. Exercit un drept, mă folosesc de el, îl întrebuințez. Exercit o autoritate absolută asupra cuĭva, îl domin absolut. – Ob. egzércit și (barb.) egzersez (după fr. exercer).

Intrare: exercita (VT201)
exercita (VT201) verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exercita exercitare exercitat exercitând singular plural
exercitea exercitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exercitez (să) exercitez exercitam exercitai exercitasem
a II-a (tu) exercitezi (să) exercitezi exercitai exercitași exercitaseși
a III-a (el, ea) exercitea (să) exerciteze exercita exercită exercitase
plural I (noi) exercităm (să) exercităm exercitam exercitarăm exercitaserăm, exercitasem*
a II-a (voi) exercitați (să) exercitați exercitați exercitarăți exercitaserăți, exercitaseți*
a III-a (ei, ele) exercitea (să) exerciteze exercitau exercita exercitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)