19 definiții pentru excesiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCESIV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif.

excesiv, ~ă [At: CALENDAR (1853), XXXVI/26 / V: (înv) esc~, (îvr) escesif, ecce~ / P: ex-ce~ / Pl: ~i, ~e / E: fr excessif] 1-2 av, a (Într-un mod) Care depășește măsura sau limita obișnuită Si: exagerat, extrem, nemăsurat. 3 a (Înv; îs) Climă ~ă sau climat ~ Climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul. 4 av (Ca determinare a unui adjectiv căruia îi dă valoare de superlativ) Din cale afară de... 5 (D. oameni) Care face sau este înclinat spre excese (5).

EXCESIV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat, abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale-afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif.

EXCESIV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care întrece orice măsură; exagerat. Zîmbi, uimit totuși de sensibilitatea excesivă a actorului. CAMIL PETRESCU, N. 8. Realismul d-lui Jean Bart, prin observația calmă, prin lipsa de acumulare excesivă de detalii și mai cu seamă prin stil, are un caracter clasic. IBRĂILEANU, S. 90. Această excesivă preocupare de sine e eminamente egoistă. GHEREA, ST. CR. II 298. ◊ Climă excesivă = climă cu deosebiri mari de temperatură între iarnă și vară. ♦ (Adverbial, legat de un adj. sau adv. prin prep. «de» formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea... E mirată, așa cum se miră profanii, că filozofia se ocupă de lucruri care lor le par excesiv de simple. CAMIL PETRESCU, U. N. 79. Eu însumi, deși sînt o fire excesiv de șovăitoare, de data aceasta am conștiința pe deplin împăcată. REBREANU, P. S. 17.

EXCESIV, -Ă adj. Care întrece marginile, măsura; nemăsurat, exagerat. ◊ Climă excesivă = climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul. // adv. Peste măsură de..., foarte. [Var. escesiv, -ă adj. / cf. fr. excessif].

EXCESIV, -Ă adj. care întrece limita normală; exagerat; abuziv. ♦ climă ~ă = climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul. ◊ (adv.) peste măsură de..., foarte. (< fr. excessif)

EXCESIV ~ă (~i, ~e) Care constituie un exces; care întrece măsura; abuziv. /<fr. excessif

excesiv a. care trece peste măsură: puteri excesive.

*excesív, -ă adj. (d. exces; fr. excessif). Care trece măsura: libertatea excesivă e vătămătoare. Adv. În mod excesiv: a ploŭat excesiv de mult.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excesiv adj. m., pl. excesivi; f. excesi, pl. excesive

excesiv adj. m., pl. excesivi; f. excesivă, pl. excesive

excesiv adj. m., pl. excesivi; f. sg. excesivă, pl. excesive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCESIV adj., adv. 1. adj. v. exagerat. 2. adv. v. prea. 3. adj. abuziv, exagerat. (Un regim alimentar ~.) 4. adj. exagerat v. exorbitant. 5. adj. v. bolnăvicios. 6. adj. v. abuziv.

EXCESIV adj., adv. 1. adj. exagerat, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. cam, exagerat, prea. (Rochie ~ de scurtă.) 3. adj. abuziv, exagerat. (Un regim alimentar ~.) 4. adj. exagerat, exorbitant, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Prețuri ~.) 5. adj. bolnăvicios, exagerat. (De o sensibilitate ~.) 6. adj. abuziv, arbitrar, despotic, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză.

Intrare: excesiv
excesiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excesiv
  • excesivul
  • excesivu‑
  • excesi
  • excesiva
plural
  • excesivi
  • excesivii
  • excesive
  • excesivele
genitiv-dativ singular
  • excesiv
  • excesivului
  • excesive
  • excesivei
plural
  • excesivi
  • excesivilor
  • excesive
  • excesivelor
vocativ singular
plural
eccesiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escesif
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escesiv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escesiv
  • escesivul
  • escesivu‑
  • escesi
  • escesiva
plural
  • escesivi
  • escesivii
  • escesive
  • escesivele
genitiv-dativ singular
  • escesiv
  • escesivului
  • escesive
  • escesivei
plural
  • escesivi
  • escesivilor
  • escesive
  • escesivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excesiv, excesiadjectiv

  • 1. Care depășește limita normală. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Zîmbi, uimit totuși de sensibilitatea excesivă a actorului. CAMIL PETRESCU, N. 8. DLRLC
    • format_quote Realismul d-lui Jean Bart, prin observația calmă, prin lipsa de acumulare excesivă de detalii și mai cu seamă prin stil, are un caracter clasic. IBRĂILEANU, S. 90. DLRLC
    • format_quote Această excesivă preocupare de sine e eminamente egoistă. GHEREA, ST. CR. II 298. DLRLC
    • 1.1. Climă excesivă = climă cu deosebiri mari de temperatură între iarnă și vară. DLRLC DN
    • 1.2. (și) adverbial (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de... DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote E mirată, așa cum se miră profanii, că filozofia se ocupă de lucruri care lor le par excesiv de simple. CAMIL PETRESCU, U. N. 79. DLRLC
      • format_quote Eu însumi, deși sînt o fire excesiv de șovăitoare, de data aceasta am conștiința pe deplin împăcată. REBREANU, P. S. 17. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.