17 definiții pentru excavație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. 1. Groapă, cavitate în suprafața Pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavațiúne s. f.] – Din fr. excavation.

excavație sf [At: MARIN, PR. I, 159/25 / V: ~iune, (înv) esc~, escavațiune / P: ex-ca~ / Pl: ~ii / E: fr excavation, lat excavatio, -onis] 1 Excavare (1). 2-3 Cavitate la suprafața pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor fundații, canale etc. Si: adâncitură, săpătură. 4 (Lpl) Material rezultat din excavare (1). 5 (Med) Cavitate într-un organ. 6 (Med) Excavație (5) anormală, formată pe locul unei leziuni degenerative.

EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. 1. Groapă, cavitate în suprafața pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavațiúne s. f.] – Din fr. excavation.

EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. (Tehn.) Groapă, cavitate la suprafața pămîntului sau în adîncime, creată în urma unui fenomen natural sau făcută (mai ales cu ajutorul unui excavator) pentru diferite scopuri tehnice. ♦ (Arheol.; rar) Săpătură. (Atestat în forma excavațiune) Fusesem să asist la excavațiunile ce făcea învățatul archeolog... la mausoleul Artemisei. GHICA, S. 422. – Variantă: (învechit) excavațiúne (pronunțat -ți-u-) s. f.

EXCAVÁȚIE s.f. 1. Cavitate la suprafața sau în adâncul pământului formată natural sau făcută în vederea unor obiective tehnice. ♦ Săpătură. 2. (Med.) Adâncitură anormală a unui organ. [Pron. ecs-ca-va-ți-e, gen. -iei. / cf. fr. excavation, rus. ekskavațiia].

EXCAVÁȚIE s. f. 1. cavitate la suprafața sau în adâncul pământului, în vederea unor obiective tehnice; rezultatul excavării. 2. (med.) adâncitură anormală a unui organ. (< fr. excavation, rus. ekskavațiia)

EXCAVÁȚIE ~i f. Groapă în scoarța pământului creată de un fenomen natural sau făcută de om în diferite scopuri. [G.-D. excavației] /<fr. excavation, lat. excavatio, ~onis

EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație.

excavați(un)e f. 1. săpătură adâncă; 2. gaură în pământ sau în piatră.

*excavațiúne f. (lat. excavátio, -ónis). Acțiunea de a scobi pămîntu. Rezultatu acesteĭ scobirĭ: cavernele-s excavațiunĭ naturale. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excavație (-ți-e) s. f., art. excavația (-ți-a), g.-d. art. excavației; pl. excavații, art. excavațiile (-ți-i-)

excaváție s. f. (sil. -ți-e), art. excaváția (sil. -ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCAVÁȚIE s. săpătură. (O ~ pentru fundația unui bloc.)

EXCAVAȚIE s. săpătură. (O ~ pentru fundația unui bloc.)

Intrare: excavație
excavație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excavație
  • excavația
plural
  • excavații
  • excavațiile
genitiv-dativ singular
  • excavații
  • excavației
plural
  • excavații
  • excavațiilor
vocativ singular
plural
excavațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excavațiune
  • excavațiunea
plural
  • excavațiuni
  • excavațiunile
genitiv-dativ singular
  • excavațiuni
  • excavațiunii
plural
  • excavațiuni
  • excavațiunilor
vocativ singular
plural
escavație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escavațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excavație, excavațiisubstantiv feminin

  • 1. Groapă, cavitate în suprafața Pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.). DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Săpătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: săpătură
      • format_quote Fusesem să asist la excavațiunile ce făcea învățatul archeolog... la mausoleul Artemisei. GHICA, S. 422. DLRLC
  • 2. medicină Cavitate patologică formată într-un organ. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii