15 definiții pentru exaltație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exaltație sf [At: VASICI, M. II, 92/18 / V: (înv) esa~, esaltațiune, esăltăciune, ~iune, ~tățiune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exaltation, lat exaltatio, -onis] 1 Lăudare. 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Exaltare (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 Înflăcărare. 8-9 Exaltare (8-9). 10 (Rar) Înălțare. 11 (Înv; îs) -ia crucii Înălțare a crucii. 12-14 (Înv) Exaltare (12-14). 15 (Chm; Fiz) Cantitate cu care este mărită refracția moleculară a unei substanțe organice care are în molecula sa duble legături conjugate sau triple legături, față de cazul în care nu ar avea asemenea legături. 16 (Chm; îvr) Purificare a sărurilor, metalelor etc. prin îndepărtarea elementelor străine.

EXALTÁȚIE s.f. (Rar) Exaltare. [Gen. -iei. / < fr. exaltation, lat. bis. exaltatio].

EXALTÁȚIE s. f. exaltare. (< fr. exaltation, lat. exaltatio)

exaltați(un)e f. 1. acțiunea de a exalta, glorificare; 2. entuziasm vehement; 3. Med. un fel de transport sau delir.

*exaltațiúne f. (lat. exaltátio, -ónis). Acțiunea de a exalta. Excitare a mințiĭ. Turburare mentală. Starea omuluĭ exaltat. Exaltarea Cruciĭ, Înălțarea Cruciĭ (V. înălțare). – Ob. egz- (după fr.). Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!exaltație [x pron. gz] (desp. -ți-e) s. f., art. exaltația (desp. -ți-a), g.-d. art. exaltației; pl. exaltații, art. exaltațiile (desp. -ți-i-)

exaltație [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaltația (-ți-a), g.-d. exaltații, art. exaltației

exaltáție s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. exaltáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exaltáției; pl. exaltáții

Intrare: exaltație
exaltație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exaltație
  • exaltația
plural
genitiv-dativ singular
  • exaltații
  • exaltației
plural
vocativ singular
plural
esaltație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esaltație
  • esaltația
plural
  • esaltații
  • esaltațiile
genitiv-dativ singular
  • esaltații
  • esaltației
plural
  • esaltații
  • esaltațiilor
vocativ singular
plural
esaltațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esaltațiune
  • esaltațiunea
plural
  • esaltațiuni
  • esaltațiunile
genitiv-dativ singular
  • esaltațiuni
  • esaltațiunii
plural
  • esaltațiuni
  • esaltațiunilor
vocativ singular
plural
esăltăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esăltăciune
  • esăltăciunea
plural
  • esăltăciuni
  • esăltăciunile
genitiv-dativ singular
  • esăltăciuni
  • esăltăciunii
plural
  • esăltăciuni
  • esăltăciunilor
vocativ singular
plural
exaltațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exaltațiune
  • exaltațiunea
plural
  • exaltațiuni
  • exaltațiunile
genitiv-dativ singular
  • exaltațiuni
  • exaltațiunii
plural
  • exaltațiuni
  • exaltațiunilor
vocativ singular
plural
exaltățiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exaltățiune
  • exaltățiunea
plural
  • exaltățiuni
  • exaltățiunile
genitiv-dativ singular
  • exaltățiuni
  • exaltățiunii
plural
  • exaltățiuni
  • exaltățiunilor
vocativ singular
plural
ezaltație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ezaltație
  • ezaltația
plural
  • ezaltații
  • ezaltațiile
genitiv-dativ singular
  • ezaltații
  • ezaltației
plural
  • ezaltații
  • ezaltațiilor
vocativ singular
plural