exagerare sf [At: NEGULICI / V: (înv) esa~ / Pl: ~rări / E: exagera] 1 Reprezentare a unui fapt în dimensiuni mărite sau micșorate față de realitate Si: (rar) exagerat¹ (1), exagerație (1). 2 Deformare a realității prin mărirea sau micșorarea proporțiilor faptelor Si: (rar) exagerat¹ (2), exagerație (2). 3 Amplificare peste măsură Si: (rar) exagerat¹ (3), exagerație (3). 4 Intensificare. 5 Exaltare a unui sentiment Si: (rar) exagerat¹ (5), exagerație (5). 6 Accentuare a anumitor laturi sau proporții din realitate, cu scopul de a le scoate în evidență Si: (rar) exagerat¹ (6), exagerație (6). 7 Acordare unui element a unei importanțe mai mari decât merită în realitate Si: (rar) exagerat¹ (7), exagerație (7). 8 Depășire a limitelor obișnuite Si: (rar) exagerat¹ (8), exagerație (8). 9 Lipsă de măsură Si: (rar) exagerat¹ (9), exagerație (9). 10 Exces (1).

EXAGERARE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; deformare a realității prin mărire, amplificare peste măsură. Necesitatea exagerării conștiente, a reliefării figurii în vederea sublinierii tipicului, decurge pentru artistul realist din însăși concepția sa asupra raporturilor dintre artă și realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/2.

EXAGERARE s.f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație. [< exagera].

esagerare sf vz exagerare

*exagerațiúne f. (lat. exaggerátio, -ónis). Acțiunea de a exagera, iperbolă: a spune c’aĭ vărsat rîurĭ de lacrimĭ e o exagerațiune. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

exagerare s. f., g.-d. art. exagerării; pl. exagerări

exagerare s. f., g.-d. art. exagerării; pl. exagerări

exagerare s. f., g.-d. art. exagerării; pl. exagerări

EXAGERARE s. 1. (rar) exagerație, (fig.) încărcare, înflorire, umflare. (~ realității.) 2. (concr.) (fig.) înfloritură. (Asta e o ~ de-a ta!) 3. v. exces.

EXAGERARE s. 1. (rar) exagerație, (fig.) încărcare, înflorire, umflare. (~ realității.) 2. (fig.) înfloritură. (Asta e o ~!) 3. abuz, exces. (~ la mîncare.)

EXAGERARE. Subst. Exagerare, exagerație (rar); hiperbolă. Exces, extremism, abuz, deboșare, necumpătare. Ostentație, extravaganță, excentricitate, paradă (fig.). Grandilocvență; grandomanie, megalomanie, gigantomanie; gigantism. Gigant, colos, uriaș, namilă, titan. Grandoman, megaloman. Supra- (supraabundență; supraaglomerare, supraaglomerație; supraalimentare, supraalimentație; supraestimare, supraevaluare; supraîncărcare; supraom; suprapopulare etc.). Hiper- (hiperaciditate; hipersecreție; hiperexactitate; hipersensibilitate; hipertensiune; hipercorectitudine etc.). Arhi- (arhimilionar etc.). Ultra- (ultrademagog; ultrareacționar etc.). Prea- (preamărire). Adj. Exagerat, excesiv, abuziv, hiperbolic, umflat (fig., fam.), tras de păr. Extravagant, excentric, fistichiu (fig.), neobișnuit, ciudat, bizar; exuberant, ostentativ, bombastic. Excepțional, admirabil; gigantic, gigantesc (livr.), enorm. Supra- (supraabundent; supraaglomerat; supraalimentat; supraevaluat, supraestimat; supraîncălzit; supranatural; supraomenesc etc.). Hiper- (hiperexcitabil; hipercorect; hipersensibil; hipertensiv etc.). Arhi- (arhicunoscut; arhiplin; arhireacționar; arhipopulat etc.). Ultra- (ultramodern; ultrareacționar; ultrasensibil etc.). Prea- (preabun; preacurat; preafericit; preaputernic etc.). Extra- (extrafin; extraordinar etc.). Vb. A exagera, a amplifica, a mări, a umfla (fig.), a da proporții, a forța nota, a întinde coarda (ața, sfoara), a abuza, a depăși limita, a trece peste preatcă; a întrece măsura, a merge prea departe, a se întrece cu gluma (cu șaga), a face din țînțar armăsar, a auzit-o cît un bold și a făcut-o de un cot, a îngroșa culorile, a spune lucruri cu moț, a înflori cele spuse, a trage bărbi (arg.), bărbieri (fig., arg.). Supra- (a supraaprecia; a supraestima; a supraevalua etc.). Prea- (a preamări, a preaslăvi). Adv. Exagerat de, fără noimă, din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea de tot, extraordinar de.... V. afectare, automulțumire, ciudățenie, grandilocvență, grandoare; manie, ostentație, saturație, statură, superlative. EX AMEN 104