13 definiții pentru evident

EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este atât de clar încât nu mai trebuie dovedit; vădit, neîndoielnic. – Din fr. évident, lat. evidens, -ntis.

EVIDÉNT, -Ă, evidenți, -te, adj. Care nu mai trebuie dovedit, care se vede imediat, care nu poate fi pus la îndoială; clar, vădit, neîndoielnic. Larga răspîndire a cărții în mase este unul din semnele cele mai evidente ale dezvoltării culturale a poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 333, 2/1. ◊ (Adverbial) Evident, un asemenea subiect de vorbă tulbura pe Milescu. D. ZAMFIRESCU, R. 220.

evidént adj. m., pl. evidénți; f. evidéntă, pl. evidénte

evidént adj. m., pl. evidénți; f. sg. evidéntă, pl. evidénte

EVIDÉNT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.)

EVIDÉNT, -Ă adj. Vădit, neîndoielnic, clar, limpede. // adv. Fără îndoială, desigur. [Cf. fr. évident, it. evidente, lat. evidens].

EVIDÉNT, -Ă adj. (și adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede. (< fr. évident, lat. videns)

EVIDÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se vede dintr-o dată; care se observă de la prima vedere; vădit. /<fr. évident, lat. evidens, ~ntis

evident a. ce apare deslușit, ce n’are nevoie de a fi dovedit.

*evidént, -ă adj. (lat. évidens, -éntis, d. videre, a vedea). Clar, lămurit, vădit, manifest: adevăr evident. Adv. În mod evident, vădit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EVIDÉNT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriát, chiar, (fig.) curát. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adj. accentuat, marcat, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 3. adj. categoric, cert, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitábil, peremptóriu. (A manifestat o superioritate ~.) 4. adj. clar, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifést, (fig.) marcát. (Semne ~ de boală.) 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 6. adj. categoric, flagrant, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 7. adj. învederat, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentát. (O hoție ~.) 8. adv. limpede, (reg. înv.) acurát. (Este ~ că ai dreptate.)

MANIFESTUM NON EGET PROBATIONE (lat.) ceea ce este evident nu are nevoie de dovadă – Principiu de drept civil roman.

Intrare: evident
evident adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evident evidentul evidentă evidenta
plural evidenți evidenții evidente evidentele
genitiv-dativ singular evident evidentului evidente evidentei
plural evidenți evidenților evidente evidentelor
vocativ singular
plural