ETIOPIAN, -Ă, etiopieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Etiopiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Etiopiei sau etiopienilor (1), privitor la Etiopia ori la etiopieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de etiopieni. [Pr.: -ti-o-pi-an] – Din fr. éthiopien.

ETIOPIAN, -Ă, etiopieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Etiopiei. 2. Adj. Care aparține Etiopiei sau populației ei, privitor la Etiopia sau la populația ei. [Pr.: -ti-o-pi-an] – Din fr. Ethiopien.

ETIOPIAN², -Ă, etiopieni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Etiopiei sau care este originară de acolo. – Pronunțat: -ti-o-pi-an.

ETIOPIAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Etiopia. ♦ limbi ĕne = limbi semitice din Etiopia și Eritrea, cu excepția arabei. (< fr. éthiopien)

ETIOPIAN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Etiopiei sau este originară din Etiopia. /Din Etiopia + suf. ~an

etiopian (desp. -ti-o-pi-an) adj. m., s. m., pl. etiopieni (desp. -pi-eni); adj. f., s. f. etiopiană, pl. etiopiene

etiopian (-ti-o-pi-an) adj. m., s. m., pl. etiopieni (-pi-eni); adj. f., s. f. etiopiană, pl. etiopiene

ETIOPIÁN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor al Ethiopiei. 2. Adj. Care aparține Ethiopiei sau la etiopieni. ◊ Biserica e. = comunitate de creștini (copți) din Ethiopia, de tendință monofizită, organizată în sec. 7. Până în 1951, episcopii și preoții erau hirotonisiți de patriarhul copt de la Alexandria. În 1958, B. e. devine patriarhie autocefală.