O definiție pentru eteron

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

eteron, eteroane s. n. Semn în muzica bisericească psaltică din grupa semnelor consonante (ornamentale), care se scrie sub o notă sau sub mai multe note diferite pentru a fi cântate neîntrerupt (legato), precum și sub o singură notă cu mai mulți apli. – Din gr. eteron.

Intrare: eteron
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eteron
  • eteronul
  • eteronu‑
plural
  • eteroane
  • eteroanele
genitiv-dativ singular
  • eteron
  • eteronului
plural
  • eteroane
  • eteroanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)