O definiție pentru eteron
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
eteron, eteroane s. n. Semn în muzica bisericească psaltică din grupa semnelor consonante (ornamentale), care se scrie sub o notă sau sub mai multe note diferite pentru a fi cântate neîntrerupt (legato), precum și sub o singură notă cu mai mulți apli. – Din gr. eteron.
Intrare: eteron
eteron substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)