4 definiții pentru estuar (pl. estuaruri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estuar sn [At: LM / P: ~tu-ar / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr estuaire] 1 Zonă joasă de coastă pe care apa mării sau a oceanului o acoperă numai în timpul fluxului. 2 Albie minoră a unui fluviu, lărgită și adâncită (adeseori ca o pâlnie) în zona de vărsare a acestuia, formată pe țărmuri de maree puternice sau de mișcările de coborâre a uscatului.

ESTUÁR s.n. Gură foarte largă și adâncă, în formă de pâlnie, a unor fluvii, prin care acestea se varsă în mare. [Pron. -tu-ar, pl. -re, -ruri. / < fr. estuaire, cf. lat. aestuarium < aestus – flux].

ESTUÁR s. n. parte a unui fluviu, mai lărgită, prin care acesta se varsă în mare. (< fr. estuaire, lat. aestuarium)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: estuar (pl. estuaruri)
estuar (pl. estuaruri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estuar
  • estuarul
  • estuaru‑
plural
  • estuaruri
  • estuarurile
genitiv-dativ singular
  • estuar
  • estuarului
plural
  • estuaruri
  • estuarurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)