3 definiții pentru estru (pl. eștri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estru1 sm [At: DN3 / S și: oestru / Pl: eștri / E: fr oestre] (Zlg) Insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale Si: (pop) streche (1).

ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]

ÉSTRU1 s. m. muscă parazitară a oilor; strechea oilor. (< fr. oestre, lat. oestrus, gr. oistros)

Intrare: estru (pl. eștri)
estru (pl. eștri) substantiv masculin
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estru
  • estrul
  • estru‑
plural
  • eștri
  • eștrii
genitiv-dativ singular
  • estru
  • estrului
plural
  • eștri
  • eștrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)