O definiție pentru escita (1 escit)

ESCITÁ vb. I. v. excita.

Intrare: escita (1 escit)
escita (1 escit) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) escita escitare escitat escitând singular plural
esci escitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) escit (să) escit escitam escitai escitasem
a II-a (tu) esciți (să) esciți escitai escitași escitaseși
a III-a (el, ea) esci (să) escite escita escită escitase
plural I (noi) escităm (să) escităm escitam escitarăm escitaserăm, escitasem*
a II-a (voi) escitați (să) escitați escitați escitarăți escitaserăți, escitaseți*
a III-a (ei, ele) esci (să) escite escitau escita escitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)