8 definiții pentru eschivă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ESCHIVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.
ESCHIVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eschivă sf [At: IORDAN, L. R. A. 498 / Pl: ~ve / E: fr esquive] (Spt) Procedeu folosit în box, pentru a evita o lovitură a adversarului Cf eschiva (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESCHIVĂ s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcînd diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESCHIVĂ s. f. eschivare. ◊ (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc. (< fr. esquive)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eschivă s. f. Eschivare ◊ „Firește că afirmațiile îndrăznețe ale acestora din urmă rămân acțiuni solitare atât timp cât plenul Sinodului, deprins cu eschiva istorică și prudența strategiei de supraviețuire, întârzie să-și asume noua postură [...]” R.l. 3031 V 92 p. 7 (cf. fr. esquive)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eschivă, eschivesubstantiv feminin
- 1. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: eschivare
etimologie:
- esquive DEX '09 DEX '98 DN