3 definiții pentru ergativ (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ergativ sn [At: DN4 / Pl: ~e / E: fr ergatif] Caz gramatical utilizat în unele limbi flexionare care exprimă complementul de agent.
ERGATIV s. n. caz gramatical, în unele limbi flexionare, care indică subiectul unei acțiuni ce se exercită asupra unui obiect. (< fr. ergatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ergativ s. n., pl. ergative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ergativ (s.n.)
ergativ1 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ergativ, ergativesubstantiv neutru
- 1. Caz gramatical, în unele limbi flexionare, care indică subiectul unei acțiuni ce se exercită asupra unui obiect. MDN '00
etimologie:
- ergatif MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.