opțiuni
  • info

11 definiții pentru eretică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERETIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ.

ERETIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ.

ERETIC, -Ă, eretici, -e, s. m. și f. Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. ◊ (Adjectival) Doctrină eretică.

ERETIC, -Ă adj. Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. // s.m. și f. Adept, propovăduitor al unei erezii. [Cf. fr. hérétique, it. eretico, gr. hairetikos].

ERETIC1 ~că (~ci, ~ce) Care propovăduiește sau susține o erezie. /<fr. hérétique, lat. haeretikos

ERETIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al unei erezii. /<fr. hérétique, lat. haeretikos

*erétic, -ă adj. (vgr. ῾airetikós). Eterodox, de erezie: gîndire eretică. Subst. Adept al uneĭ ereziĭ. Eretíc și iritíc s. (vsl. ĭeretikŭ, rus. eretík, după ngr. Cp. cu singlitíc). Pop. Erétic, nelegĭuit. V. proclet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eretică s. f., g.-d. art. ereticei; pl. eretice

eretică s. f., g.-d. art. ereticei; pl. eretice

eretică s. f., g.-d. art. ereticei; pl. eretice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ERETIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. și reg.) spurcat.

ERETIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgîn, (înv. și reg.) spurcat.

Intrare: eretică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eretică
  • eretica
plural
  • eretice
  • ereticele
genitiv-dativ singular
  • eretice
  • ereticei
plural
  • eretice
  • ereticelor
vocativ singular
  • eretică
  • eretico
plural
  • ereticelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eretic, ereticisubstantiv masculin
eretică, ereticesubstantiv feminin

  • 1. Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. adesea (și) adverbial Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. DN
      • format_quote Doctrină eretică. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.