11 definiții pentru epitalam (pl. -e) epitalamă epitalamion epitalamiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epitalam sn [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 68 / V: (îvr) sf (pl: ~e), ~talamion (P: ~mi-on, pl: ~oane), ~iu (pl: ~ie) / S și: (înv) ~tha~ / Pl: ~uri, (rar) ~e, (îvr) ~i sm / E: fr épithalame, lat epithalamium, ngr ἐπιταλάμιον] (Liv) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei.

EPITALÁM, epitalame, s. n. (Livresc) Cîntec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. Scria... sonete pentru răsărita stea a Moldaviei, ode, epitalame în care toți zeii din Olimp figurau. NEGRUZZI, S. I 206. – Pl. și: epitalamuri.

EPITALÁM, epitalame, s. n. (Livresc) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. – Fr. épithalame (lat. lit. epithalamium).

EPITALÁM s.n. (Liv.) Mic poem sau cântec de nuntă în cinstea tinerilor căsătoriți. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion < gr. epi – la, thalamos – căsătorie].

EPITALÁM s. n. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii. (< fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion)

epitalam n. cântec nupțial în onoarea tinerilor căsătoriți.

*epitalám n., pl. e și urĭ (vgr. epithálamos). Mică poemă în onoarea mirilor. V. conăcărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epitalám s. n., pl. epitalámuri

Intrare: epitalam (pl. -e)
epitalam (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitalam
  • epitalamul
  • epitalamu‑
plural
  • epitalame
  • epitalamele
genitiv-dativ singular
  • epitalam
  • epitalamului
plural
  • epitalame
  • epitalamelor
vocativ singular
plural
epitalamă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
epitalamion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
epitalamiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)