4 definiții pentru encaustică (g.-d. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENCAÚSTICĂ s.f. (Ant.) Pictură făcută cu culori diluate în ceară. // s.m. Preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. [Pron. -ca-us-. / < fr. encaustique, cf. gr. enkaustike < enkaiein – a arde].

encaustic, ~ă [At: LM / A și: encaustic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr encaustique] 1 sf (rar, sn) Procedeu de pictură, folosit în special în Antichitate, care constă în diluarea culorilor cu ceară topită. 2 sm Preparat pe bază de ceară folosit mai ales la impregnarea sculpturilor de marmură sau de ipsos, pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. 3 sf (Rar) Ceară pentru parchet. 4 a Care se referă la encaustică (1). 5 a Care aparține encausticii (1). corectată

ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

encaústică s. f., g.-d. art. encaústicii

Intrare: encaustică (g.-d. -e)
encaustică (g.-d. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encaustică
  • encaustica
plural
  • encaustice
  • encausticele
genitiv-dativ singular
  • encaustice
  • encausticei
plural
  • encaustice
  • encausticelor
vocativ singular
plural