3 definiții pentru emusare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMUSA vb. I. tr. (Franțuzism) A reda mai șters, cu puțină vioiciune; a slăbi; a atenua. [ < fr. émousser].
EMUSA vb. tr. a reda mai șters; a atenua, a slăbi. (< fr. émousser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emusa vb., ind. prez. 3 sg. emusează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: emusare
emusare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
emusat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)