8 definiții pentru emis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emis, ~ă [At: CONTA, O. F. 113 / Pl: ~iși, ~e a; ~uri, ~e sn / E: emite] 1 a Care a fost emis. 2 a (D. radiații, unde fascicule etc.) Produs și propagat în mediul înconjurător Cf emite (2). 3 a (D. opinii, idei, concluzii, teorii etc.) Enunțat. 4 a (D. bilete de bancă, monede, obligațiuni, acțiuni etc.) Pus în circulație. 5 sn (Înv) Decret.

EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.

EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].

A EMÍTE emít tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a înainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hârtii de valoare) A pune în circulație. 4) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. 5) (raze de lumină sau de căldură, unde electromagnetice sau sonore) A împrăștia în toate direcțiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunța; a difuza. /<lat. emittere

*emít, -mís, a -míte v. tr. (lat. emíttere. V. ad-mit, trimet). Daŭ drumu, scot, arunc: a emite un mandat de arestare. Pun în circulațiune: a emite bilete de bancă. Exprim, manifest: a emite o dorință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emít, 1 pl. emítem; conj. prez. 3 sg. și pl. emítă; part. emís


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunța, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunța. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.

A emite ≠ a recepționa

Intrare: emis
emis participiu
participiu (PT4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emis
  • emisul
  • emisu‑
  • emi
  • emisa
plural
  • emiși
  • emișii
  • emise
  • emisele
genitiv-dativ singular
  • emis
  • emisului
  • emise
  • emisei
plural
  • emiși
  • emișilor
  • emise
  • emiselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)