13 definiții pentru emigrant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.

emigrant, ~ă [At: TEODOROVICI, P. 137 / Pl: ~nți, ~e / E: fr émigrant] 1 smf (De obicei urmat de determinări care indică naționalitatea) Persoană care emigrează (1) Si: emigrat. 2 smf Migrator (2). 3 a (Rar) Care emigrează (1).

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f. Persoană care emigrează. V. băjenar. Mulțimea unor emigranți, pe cheiuri, înainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigranților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279.

EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante].

EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant)

EMIGRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emigrează; care se află în emigrație. Populație ~tă. [Sil. -mi-grant] /<fr. émigrant

*emigránt, -ă adj. și s. (lat. émigrans, -ántis). Care emigrează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte

emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigránți; f. sg. emigrántă, g.-d. art. emigrántei, pl. emigránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.

EMIGRANT s., adj. expatriat, pribeag.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

emigrant, -ă, emigranți, -te s. m., s. f. evadat.

Intrare: emigrant (s.m.)
  • silabație: e-mi-grant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emigrant
  • emigrantul
  • emigrantu‑
plural
  • emigranți
  • emigranții
genitiv-dativ singular
  • emigrant
  • emigrantului
plural
  • emigranți
  • emigranților
vocativ singular
  • emigrantule
  • emigrante
plural
  • emigranților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emigrant, -ă emigrant (2) emigrantă

  • 1. (Persoană) care emigrează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: emigrat, -ă expatriat pribeag 2 exemple
    exemple
    • Mulțimea unor emigranți, pe cheiuri, înainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210.
      surse: DLRLC
    • Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigranților din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 279.
      surse: DLRLC

etimologie: