4 definiții pentru emițător (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMIȚĂTOR, -OARE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).
emițător, ~oare [At: ENC. TEHN. I, 132 / Pl: ~i, ~oare / E: emite + -ător, cf fr émeteur] 1 a Care emite (2) Si: emitent (1). 2 a (Îs) Post ~ Post de radioemisie. 3 a (Îs) Putere ~oare Putere emisivă (2). 4 sn Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore sau electromagnetice ori impulsuri de curent. 5 sm (Lin) Persoană care produce un enunț. 6-7 smf, a (Persoană) care emite acte, certificate etc. 8 sf Instituție financiară care pune în circulație bani, titluri, acțiuni, obligațiuni etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emițător1 adj. m., s. m., pl. emițători; adj. f., s. f. sg. și pl. emițătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
EMIȚĂTOR s. m. (< emite + -ător, după fr. émetteur): cel care emite mesajul (cuvinte, propoziții și fraze); cel care vorbește, vorbitorul sau locutorul.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
emițător, emițătorisubstantiv masculin
- 1. Persoană care emite un enunț lingvistic. DEX '09
etimologie:
- Emite + sufix -ător. DEX '09 DEX '98
- émetteur DEX '98 DEX '09