opțiuni
  • info

11 definiții pentru emițător (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMIȚĂTOR, -OARE, emițători, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisie. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. ◊ Emițător radio = radioemițător. 3. S. m. (Lingv.) Persoană care emite un enunț lingvistic. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).

emițător, ~oare [At: ENC. TEHN. I, 132 / Pl: ~i, ~oare / E: emite + -ător, cf fr émeteur] 1 a Care emite (2) Si: emitent (1). 2 a (Îs) Post ~ Post de radioemisie. 3 a (Îs) Putere ~oare Putere emisivă (2). 4 sn Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore sau electromagnetice ori impulsuri de curent. 5 sm (Lin) Persoană care produce un enunț. 6-7 smf, a (Persoană) care emite acte, certificate etc. 8 sf Instituție financiară care pune în circulație bani, titluri, acțiuni, obligațiuni etc.

EMIȚĂTOR, -OARE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).

EMIȚĂTOR, -OARE, emițători, -oare, adj. Care emite. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. ♦ (Substantivat) Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent.

EMIȚĂTOR, -OARE adj. Care emite; emitent. // s.n. Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(ă)tor, după fr. émetteur].

EMIȚĂTOR, -OARE I. adj. care emite; emitent, emisiv. ♦ post ~ = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după fr. émetteur)

EMIȚĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care emite unde sonore sau electromagnetice. ~ de radio. /a emite + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emițător2 s. n., pl. emițătoare

emițător2 s. n., pl. emițătoare

emițător s. n., pl. emițătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMIȚĂTOR s., adj. 1. s. emițător radio = radioemițător. 2. adj. transmițător, (rar) emisiv. (Stație ~oare.)

Intrare: emițător (s.n.)
emițător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emițător
  • emițătorul
  • emițătoru‑
plural
  • emițătoare
  • emițătoarele
genitiv-dativ singular
  • emițător
  • emițătorului
plural
  • emițătoare
  • emițătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emițător, emițătoaresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.