eluție sf [At: MDT / V: ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii și ~iuni / E: fr élution, ger Elution] 1 Procedeu chimic de dizolvare a substanțelor fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea cu un detergent sau cu un amestec de solvenți adecvați Si: eluare. 2 (Spc) Procedeu chimic de extragere a zahărului din melasă.

ELUȚIE s.f. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe adsorbantul său prin spălare; eluare. [Gen. -iei, var. eluțiune s.f.. / < fr. élution].

eluțiune sf vz eluție

ELUȚIUNE s.f. v. eluție.

ELUȚIUNE s. f. procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. (< fr. élution)

!eluție (desp. -ți-e) s. f., g.-d. art. eluției; pl. eluții, art. eluțiile (desp. -ți-i-)

eluțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. eluțiunii; pl. eluțiuni

eluțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. eluțiunii; pl. eluțiuni

ELUȚIUNE s. v. eluare.

ELUȚIUNE s. (CHIM.) eluare.