5 definiții pentru elixir (pl. elixiruri)

elixír [x pron. gz] s. n., pl. elixíre

ELIXÍR s.n. 1. Băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiștii cu scopul de a obține viața veșnică; (p. ext.) băutură de preț. 2. Băutură preparată din diferite substanțe dizolvate în alcool; (p. ext.) medicament. [Pron. -gz-, pl. -re, -ruri. / < fr. élixir, cf. ar. al iksir – medicament].

ELIXÍR s. n. 1. băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiștii pentru a obține viața veșnică; (p. ext.) băutură aleasă. 2. băutură preparată din diferite substanțe dizolvate în alcool. (< fr. élixir)

elixir n. 1. substanță oarecare dizolvată în alcool; 2. băutură mântuitoare, panaceu; 3. fig. ceeace-i mai bun, mai prețios în ceva.

*elixír n., pl. e și urĭ (fr. élixir, d. ar. eliksir, peatra [!] filosofală, d. mgr. xirón, medicament uscat. V. xero-form). Medicament lichid compus dintr'o substanță disolvată în alcool. Maĭ vechĭ. Chintesență. Fig. Băutură salvatoare, panaceĭe: elixir de vĭață.

Intrare: elixir (pl. elixiruri)
elixir (pl. elixiruri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elixir elixirul
plural elixiruri elixirurile
genitiv-dativ singular elixir elixirului
plural elixiruri elixirurilor
vocativ singular
plural