5 definiții pentru elenă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ELEN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Greciei antice. [Var.: elin, -ă adj.] – Din ngr. Ellin, lat. Hellenes.
ELEN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice. [Var.: elin, -ă adj.] – Din ngr. Ellin, lat. Hellenes.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ◊ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
elen adj. m., s. m., pl. eleni; adj. f., s. f. elenă, pl. elene (autoritățile elene, guvernul elen)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
elen adj. m., s. m., pl. eleni; adj. f., s. f. elenă, pl. elene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
elen, elenisubstantiv masculin elenă, elenesubstantiv feminin
- 1. Persoană care făcea parte din populația Greciei antice. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- Éllin DEX '98 DEX '09
- Hellenes DEX '98 DEX '09